sâmbătă

Suntem ceea ce mancam!


Omul este carne, sânge şi energie şi, la fel ca un automobil, funcţionarea sa optimă este condiţionată de calitatea combustibilului! Prin comparaţie, dacă un Rolls Royce va fi alimentat ca un Trabant- e terminat! Ce simplu înţelegem asta când e vorba de maşină şi ce greu înţelegem când e vorba de corpul nostru, de sănătatea noastră !
Celulele corpului nostru se reînnoiesc permanent şi odată cu ţesuturile, organele deci, întregul. Asupra perioadei de reînnoire totală a organismului cercetătorii mai au încă opinii divergente, astfel unii cred că reînnoirea are loc la 7 ani, pe când altii cred că aceasta se produce anual în proporţtie de 98% (mucoasa digestivă se reînnoieşte
din 4 în 4 zile).

Organismul este un adevărat “reactor nuclear ce funcţionează la rece (37’C)” iar materialele necesare schimbării sunt în cea mai mare parte alimentare. Deci, suntem ceea ce consumăm! De aici, se poate aprecia rolul extraordinar pe care îl joacă alimentaţia în păstrarea sănătăţii, ca şi în recuperarea ei.
Organismul prelucrează alimentele ingerate şi printr-un şir lung de procesări le transformă în hrană celulară: vitamine, minerale, aminoacizi, glucoză, acizi graşi şi apă.


Digestia, descompunerea hranei până la stadiul de nutrienţi este realizată de către enzime.
Biochimic, ele sunt inductori şi catalizatori ai proceselor desfăşurate în micile reactoare-“celulele”! Enzimele acţionează specific, pe principii sinergice dar şi antagonice, favorizându-şi sau împiedicându-şi activitatea.

Lipsa de chef, de vitalitate, de energie este de multe ori primul semn de perturbare a fiziologiei organismului, de imposibilitate a acestuia de a-şi reveni la normal. Această stare poate fi indusa atât de istovirea zilnică, dar mai ales de calitatea “combustibilului “ folosit.

Glicemia scăzută, buna dispoziţie, revenirea chefului de a râde, de a glumi, de a munci este foarte adesea legată de calitatea şi mai puţin de cantitatea mâncării.

Pentru o bună stare, organismul trebuie să fie corect alimentat, dar în acelaşi timp trebuie să beneficieze şi de o corectă digestie, circulaţie şi de reacţii biochimice optime-toate, în final, condiţionând cantitatea şi calitatea energetică realizată.
Deci, o bună masticaţie, o bună digestie gastrică, intestinală, calitatea secreţiilor hepatice şi pancreatice sunt factori foarte importanţi în absorbţia adecvată a nutrienţilor.
Se cunosc câteva sute de enzime, dar trei sunt majore în declanşarea şi determinarea procesului de digestie: ptialina, acidul clorhidric şi pepsina.
Ptialina este secretată numai la nivelul cavităţii bucale, calitatea şi cantitatea ei fiind condiţionată de calitatea alimentului, apetit, masticaţie, stare psihică şi calitatea mediului în care se desfăşoară masa. Dulciurile naturale se metabolizează în cea mai mare parte în gură sub acţiunea ptialinei. Digestia lor gastrică şi intestinală este redusă, comparativ cu digestia bucală, motiv pentru care se recomandă mestecatul îndelung.
Acidul clorhidric acţionează precum enzimele fără a avea structura acestora. El este responsabil de digestia grăsimilor şi de predigestia proteinelor, pe când pepsina este o enzimă specifică exclusiv pentru digerarea proteinelor. Aceste principii active sunt secretate la nivelul gastric, cantitatea şi calitatea lor fiind condiţionată, în principiu, de aceeaşi factori ca şi secreţia de ptialină.
Transformată astfel, hrana trece în intestinul subţire unde celulele specializate continuă procesul şi declanşează absorbţia nutrienţilor. Odată trecuţi în sânge, aceştia sunt folosiţi pentru refacerea scheletului, muşchilor, sângelui etc., din acest proces rezultând şi resturi metabolice.
Resturile metabolice sunt eliminate pe cale respiratorie, prin piele (transpiraţie), prin urină şi fecale. Dacă una din cele patru etape ale nutriţiei este defectuoasă, toate celelalte etape sunt afectate. Se produce o reacţie în lanţ, tradusă prin unul sau mai multe dintre următoarele simptome: gură neplăcut mirositoare, balonare, arsuri epigastrice, dureri de stomac, diaree, constipaţie, modificări ale greutăţii, insomnie, depresie, dureri de cap, lipsă de energie, tensiune nervoasă, tegumente şi păr terne, fără strălucire, unghii pătate care se rup uşor..etc.
În relaţia dintre aliment şi organism s-a dezvoltat- doctrina semnăturilor, uimitoare prin corectitudinea legăturilor. Aceasta afirmă că mâncarea integrală are un tipar care se aseamănă cu un organ din corp şi că acest tipar acţionează ca un semnal sau ca un semn, în funcţie de beneficiul pe care mâncarea îl oferă consumatorului. În acest sens s-au analizat şi stabilit exemple de semnături ale alimentelor în structura şi funcţiile organismului, astfel :
-o rondelă de morcov se aseamănă cu ochiul uman iar ştiinţa confirmă că morcovii au capacitatea metabolică de a participa la structurarea lui şi de a-i favoriza circulaţia sanguină ;
-roşia – prin cele patru compartimente şi culoare seamănă cu inima iar ştiinţa confirmă faptul că roşiile sunt o hrană specială pentru inimă şi sângele circulant;
-ciorchinele de strugure are forma unei inimi – iar cercetările confirmă rolul strugurilor în hrănirea specială a inimii prin cantităţile mari de elemente şi în special prin enzime;
-nuca arată ca un mic creier normal structurat cu cele două emisfere, creierul mare deasupra şi cerebelul mai jos. Este confirmată acţiunea elementelor conţinute în nucă la sinteza unor neurotransmiţători ( sigur are şi alte contribuţii la alte nivele în organism);


 -boabele de fasole seamănă cu rinichiul – ori se cunoaşte faptul că fasolea are efecte terapeutice ţintite renal;

-ţelina, rubarba şi alte legume au o duritate nespecifică legumelor frunzoase dar specifică locului lor de acţiune: oasele!
Aceste alimente ţintesc în mod special duritatea oaselor în a căror structură concentraţia sodiului este de 23% - aceste alimente având aceeaşi concentraţie, coincidenţă ce se repetă şi pentru alte minerale. Când sodiul scade în sânge printr-o alimentaţie curentă deficitară – organismul şi-l extrage din oase - friabilizându-le !


-vinetele, fructele de avocado şi perele au forma uterului iar cercetările confirmă faptul că un consum săptămânal a cel puţin unui fruct de avocado, o porţie de vinete şi 2 pere echilibrează estrogenii, reglează metabolismul lipidelor, reglează consumul lipidic endogen postpartum şi previne cancerul cervical. În plus este fantastic şi un alt nivel al legăturilor, astfel: un fruct de avocado are nevoie de 9 luni pentru a se matura, are peste 14.000 constituenţi chimici din care studiaţi sunt doar 141;
-smochinele sunt pline de seminţe şi sunt grupate două câte două. Au un rol deosebit asupra numărului şi vitalităţii spermatozoizilor ;
-cartofii dulci au forma pancreasului şi este demonstrat că au un rol important în reglarea glicemiei;
-măslinele seamănă cu ovarele iar ştinţa confirmă că au capacitatea de a participa la buna lor funcţionare;

-grapefruitul, portocalele şi alte citrice arată exact ca şi glandele mamare şi este confirmată contribuţia lor la sănătatea sânilor ca şi la mişcarea limfei în zonă;
-ceapa arată ca o celulă şi este demonstrat rolul ei detoxifiant, purificator în curăţarea şi neutralizarea deşeurilor.
Şi acestea sunt doar câteva observaţii, lista rămâne deschisă. Ţinând cont că suntem ceea ce gândim şi mâncăm, rămâne totuşi întrebarea- ştim cât, cu ce şi cum să ne alimentăm ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Totalul afișărilor de pagină